Ioan s-a nascut din Trapezunt in jurul anului 1300, în Asia Mică, si negustorea cu tătăl său făcând comert cu cetătile de pe malul Mării Negre. Într’una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un negutător venetian care, din răzbunare, a mintit pe stăpânul mongol al cetătii că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul crestin i-a spus că nu are motive să-si schimbe credinta, ceea ce a declansat furia eparhului, sau mai marelui cetătii, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credintă si stoicism torturi înfricosătoare între care legarea de coada unui cal sălbatic si târârea pe caldarâmul cetătii – iar în final i s’a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330.
Vestea despre minunile care se săvârseau la moastele sale s’a răspândit în toată Moldova. Evlaviosul domn Alexandru cel Bun (1400-1432), cel care obtinuse în 1401 recunoasterea canonică a mitropolitului Iosif al Moldovei de la Patriarhia Ecumenică a reusit să pecetluiască acest act bisercesc prin aducerea moastelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 Iunie 1402, si asezarea lor în biserica Mirăutilor, atunci catedrală mitropolitană.
Eparhul cetătii, initial, n’a permis crestinilor să-l îngroape, dar o minune – aparitia unor îngeri si împietrirea mâinii unui tătar care a tras cu arcul asupra lor – l-a determinat să-si schimbe atitudinea. Trupul lui Ioan a fost dus în procesiune în biserica Cetătii Albe si depus acolo.